Proprietățile fizice

Materialele › Materiile prime și materialele

Lecție 1 din 2

Proprietățile fizice

Le proprietà fisiche

Proprietățile fizice descriu comportamentul unui material față de fenomene fizice, cum ar fi variațiile de temperatură sau trecerea curentului electric.

  • Aspectul suprafeței: arată cum se prezintă un material la vedere și la atingere. Suprafața unei pietre poate fi aspră, în timp ce cea a unei plăci de sticlă poate fi perfect netedă.
  • Greutatea specifică: este greutatea unității de volum a unui material, comparată cu greutatea apei distilate. Materiale precum plumbul au o greutate specifică mare, în timp ce altele, cum ar fi unele tipuri de lemn, sunt mult mai ușoare.
  • Temperatura de topire: este temperatura la care un material trece din stare solidă în stare lichidă. De exemplu, unele metale pot fi topite în cuptoare industriale speciale pentru a fi apoi turnate în forme.
  • Dilatarea termică: este creșterea volumului unui material când crește temperatura. De exemplu, șinele de cale ferată trebuie să prevadă mici spații sau sisteme potrivite pentru a compensa variațiile datorate temperaturii.
  • Conductivitatea termică: este capacitatea unui material de a transmite căldura. De exemplu, o oală de metal transmite rapid căldura, în timp ce un mâner de lemn o transmite mult mai puțin.
  • Conductivitatea electrică: este capacitatea unui material de a transmite curentul electric. De exemplu, cuprul este folosit în cablurile electrice, în timp ce plasticul care le acoperă are rol de izolator.
  • Inalterabilitatea: este capacitatea unui material de a rezista la coroziune și la deteriorare. De exemplu, unele materiale sunt alese pentru obiecte care vor rămâne în aer liber pentru că rezistă mai bine la acțiunea ploii și a umidității.
  • Higroscopicitatea și hidrofilia: indică capacitatea de a absorbi umiditate sau lichide. De exemplu, lemnul poate absorbi umiditate din mediu, în timp ce unele țesături absorb ușor apa.

Italiano

Le proprietà fisiche descrivono il comportamento di un materiale in relazione a fenomeni fisici, come le variazioni di temperatura o il passaggio della corrente elettrica. 

  • Aspetto superficiale: indica il modo in cui un materiale si presenta alla vista e al tatto. La superficie di una pietra può essere ruvida, mentre quella di una lastra di vetro può essere perfettamente liscia.
  • Peso specifico: è il peso dell’unità di volume di un materiale, confrontato con il peso dell’acqua distillata. Materiali come il piombo hanno un peso specifico elevato, mentre altri, come alcuni tipi di legno, sono molto più leggeri.
  • Temperatura di fusione: è la temperatura alla quale un materiale passa dallo stato solido allo stato liquido. Per esempio, alcuni metalli possono essere fusi in appositi forni industriali per essere successivamente colati negli stampi.
  • Dilatazione termica: è l’aumento di volume di un materiale quando cresce la temperatura. Per esempio, i binari ferroviari devono prevedere piccoli spazi o sistemi adatti a compensare le variazioni dovute alla temperatura.
  • Conduttività o conducibilità termica: è la capacità di un materiale di trasmettere il calore. Per esempio, una pentola in metallo trasmette rapidamente il calore, mentre un manico in legno lo trasmette molto meno.
  • Conduttività o conducibilità elettrica: è la capacità di un materiale di trasmettere corrente elettrica. Per esempio, il rame viene utilizzato nei cavi elettrici, mentre la plastica che li riveste svolge una funzione isolante.
  • Inalterabilità: è la capacità di un materiale di resistere alla corrosione e al deterioramento. Per esempio, alcuni materiali vengono scelti per oggetti destinati a rimanere all’aperto perché resistono meglio all’azione della pioggia e dell’umidità.
  • Igroscopicità e idrofilia: indicano la capacità di assorbire umidità o liquidi. Per esempio, il legno può assorbire umidità dall’ambiente, mentre alcuni tessuti assorbono facilmente l’acqua.